Oamenii de stiinta la de la NASA sunt de parere ca apa existenta in forma solida de pe suprafata satelitului natural al Pamantului- Luna, va putea fi folosita pentru a alimenta alte colonii de oameni, prin crearea unor distilerii care au la baza lumina solara.
Asfel, cercetatorii de la NASA au descoperit ca moleculele de apa de pe Luna reusesc sa se incalzeasca si sa se evapore in urma luminii provenite de la Soare. Dupa acest proces, vaporii de apa se racesc si condenseaza, acest lucru fiind benefic doarece poate fi o eventuala resursa de apa pentru oamenii din viitor. Potrivit oamenilor de stiinta din domeniu, apa de pe Luna se afla stocata in interiorul straturilor solului sau in craterele situate in partea mai intunecata a Lunii.
Cand s-a descoperit ca pe Luna exista apa?
Savantul NASA, Tim Livengood va conduce o echipa de cercetatori, si va propune colectarea resurselor solide de apa de pe Luna, dorindu-si sa transforme particulele solide de in apa in stare lichida, folosind metode de distilerie cu lumina solara. Exista posibilitatea ca pe Luna sa fie instalate adevarate cupole de plastic transparent, care vor ajuta la captarea vaporilor de apa si la condensarea acestora. Dupa acest lucru, oamenii de stiinta impreuna cu astronautii din misiune vor fi capabili sa filtreze apa in vederea consumului.
Echipa de cercetatori condusa de catre savantul Livengood a reusit sa calculeze, pe baza datelor dispobile din prezent, ce cantitate de apa se poate produce folosind o astfel de cupola. Asadar, acestia au descoperit ca dispozitivul transparent care urmeaza sa fie montat pe suprafata Lunii va putea produce 190 mililitri de apa pe metru patrat pe zi.
Misiuni si masuratori au descoperit pe Luna, in anumite locuri apropiate de poli, cantitati si densitati de gheata de apa infime. Misiunea americana din 2009, LCROSS a avut sarcina de a stabili definitiv daca pe Luna exista apa sau nu. La 13 noiembrie 2009, oamenii de stiinta de la NASA au publicat rezultatele cercetarilor lor: pe Luna exista apa –inghetata- in cantitati relativ mari. Aceasta concluzie corespunde si cu prezenta hidrogenului in zonele polare, fapt cunoscut de mai demult.